Iubire in asteptare

1

Iubirea…
Ma bucur de prezenta ei in fiinta mea. Si nu astept nimic in schimb. Imi place sa ma daruiesc cu totul si sa uit de mine. Si stiu ca e dragoste adevarata, iubesc neconditionat, si nu ma indoiesc ca poate dura o vesnicie. Sentimentele impartasite sunt primul pas, totul este sa nu ne impiedicam pe drum sau sa schimbam ritmul,,,
Intrebarea e cum rezistam daca suntem departati fizic? De persoana iubita? Pe o perioada nedeterminata…
Ne consolam cu ideea ca dragostea nu tine cont de spatiu, timp sau ani?
Am citit undeva ca departarea e pentru indragostiti ca vantul pentru o flacara. Daca flacara e mica, o stinge, daca e mare o inteteste….
E dreptul meu sa risc… Sa ofer iubire, fara sa negociez conditii .. Sunt de moda veche?
Nu am de gand sa-mi „planific” iubirea, sa o gonesc si sa ii spun ca o astept mai incolo…. Vreau sa o respect, pentru ca ea sa ma respecte la randul ei … Ca doar o port in suflet 🙂
Nu grijile vietii si distanta alunga (distrug) iubirea,,,, Ci indiferenta si superficialitatea! Incapacitatea de a o pastra!
Am iubit.. iubesc,,, si voi iubi! Indiferent ca sunt considerata inconstienta, romantica sau imatura!
Pentru ca senzatia ca sunt iubita si iubesc nu se poate compara cu nimic pe lumea asta!

You might also like More from author

Show Comments (1)