Rime arestate la domiciliu

0

Prea tarziu…
Prea tarziu am aflat ca sufletul nu poate fi ingradit
Am construit in timp gratii, una cate una
Dar sufletul razbea printre ele
Ca si cum nu ar fi existat
Iar peretii era prea subtiri, imi auzeam inima batand prin ei
Imi potrivesc viata dupa ritmul inimii, mirata de secundele care nu se mai intorc.
Iar, tu, suflet arogant, nu tii cont de ele!
Ti-ai inchiriat, pe perioada nelimitata, un loc in inima mea
Mi-ai tulburat toate visele, intrand si in mintea mea
Si acum mintea mea te poarta, mandra, in gand
Mintea si inima mea se invart in jurul tau, pana ametesc!
Iar eu, nu reusesc sa opresc acest carusel, ameteala ma cuprinde din cap pana-n picioare!
Sunt prinsa-n sufletul meu, si ma las leganata de vise si sentimente
Prea tarziu sa te mai tin inchis!
Te voi lasa sa ratacesti prin mine, pana cand tot ce e al meu va deveni al nostru!
Drum bun prin mintea mea!
Arunca-te in golul din inima mea, si cauta-ma!
Eu nu am sa te mai inchid niciodata!
Eu nu am sa te caut niciodata, te voi pastra doar in sange, oase, tample si cuvinte!

You might also like More from author

Leave a comment