In ce se masoara suferinta?

0

In ce se masoara, oare, suferinta?

In lacrimi curse in nestire?
In priviri atintite in gol, meditand la sensul vietii si al nostru implicit?
In clipe infinite cand ne simtim nedreptatiti?

Este cineva suprem, undeva, care decide cate „doze” de suferinta sa primim intr-un anumit interval de timp? Care decide cand trebuie sa fim salvati si sa intervina uitarea? Tot ce ni se intampla este cu un scop si nimic nu e la voia intamplarii?

Suferinta si durerea nu se pot masura… Acceptarea si impacarea vin firesc dupa alte etape pe care le traversam cu totii, mai incet sau mai repede. Fiecare suferinta traita nu dispare, timpul trece peste ea, o acopera dar nu o sterge. Suferinta ramane, in tine, alaturi de ganduri, fericire si regrete.

Atunci cand traiesti o drama, simti ca nu mai poti nici macar zambi….Te simti vinovat ca esti viu… Sau esti doar egoist?
Plangi persoana care nu mai este langa tine, aici, in singura realitate pe care o cunosti? Sau ii simti lipsa dintr-un egoism pur uman?

Suferinta este cea mai mare provocare din viata unui om. Viata, moartea, bucuria, tristetea vin toate de-a valma si se amesteca intr-o simtire.
Credinciosi sau nu, cu totii ne indreptam, in momentele cele mai grele, privirea spre cer. Cautam, instinctiv, lumina si salvarea divina.
Universul este (sau pare) nepasator la suferintele noastre. Viata, in esenta ei, pare fara noima…

Daca nu poate fi masurata, cum sa ne asteptam ca suferinta sa (ne) fie inteleasa? Suferinta nu poate fi rationalizata, ea macina fiecare suflet in parte, pana la capat…

Suferinta nu este o boala, pe care sa o poti trata cu zambete si ganduri frumoase… Suferinta este inevitabila si surprinzatoare.

O primavara verde si plina de bucurii!!! Nu cautati sa intelegeti suferinta, este in zadar! Traiti fiecare clipa, urmatoarea nu stie nimeni ce aduce!

You might also like More from author

Leave a comment