Prieteni, vechi si noi

0

Am remarcat ca prietenii vechi isi capata in timp si statutul de prieteni buni… best friends.
Sa fie chiar asa? Timpul iti atribuie nemijlocit si aceasta calitate? Un prieten devine mai bun si mai de incredere odata cu trecerea anilor? Ca un vin care se decanteaza si isi sporeste valoarea cu cat este mai vechi? 🙂

Am o singura prietena din copilarie, drumurile vietii nu ne-au indepartat suficient incat sa pierdem orice contact.
Ne suntem alaturi, si la bine si la greu, astfel incat sa nu pot spune ca suntem prietene de ocazie.
Dar repet, distanta ne este favorabila si ne-am obisnuit una cu cealalta, cu un comportament apropiat unor surori.

Nu stiu daca timpul a avut vreun merit… Poate a fost doar alegerea noastra sa trecem prin el impreuna.

In schimb, mi-a placut mereu sa cunosc si sa descopar persoane noi. Sa tin aproape de oameni interesanti, pozitivi si lipsiti de prejudecati. Oameni care gandesc altfel, care urasc ipocrizia si lipsa de sinceritate.

Nu colectionez prieteni, (recunosc) sunt egoista si imi petrec majoritatea timpului singura. Am spus/ scris „singura”, si nu izolata! E alegerea mea si nu incerc sa ma justific, doar spun lucrurile pe fata.
Acelasi lucru il astept si de la cei apropiati. Sa-mi respecte alegerile la fel cum procedez si eu.
Nu tin pe nimeni langa mine cu forta, daca nu reusesc sa-l castig prin fapte sau comportament.

Cand eram mica, mama imi tot repeta :”Spune-i cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti!”
Oare asta sa fie motivul pentru care imi aleg prietenii dupa toanele si asemanarea mea?

You might also like More from author

Leave a comment